Cum sa ai rufele curate si proaspete

Poate fi foarte usor sa cureti rufele murdare. La urma urmei, in cele mai multe case sau întreprinderi, spalatul hainelor si a lenjariei  sunt  parte dintr-o listă de sarcini curente.
 De la îmbrăcăminte la draperii, lenjerie de pat, lenjerie de la masă, curatatul rufelor este o necesitate in viata de zi cu zi. Cu toate acestea, calitatea procesului de spălare conteaza foarte mult pentru ca rufele dumneavoastra sa fie atat de curate si igienizate precum par.
 Doar pentru că orice detergenti profesionali  sunt destinati spalarii si reîmprospătarii, nu înseamnă  si că toti sunt egali. Pentru cei interesați de cele mai bune rezultate posibile, este cazul sa luati in calcul puterea si compozitia fiecaruia dintre detergentii profesionali pe care doriti sa-i utilizati.
În general, detergentul de rufe este proiectat cu o formulă chimică specială, care spala murdaria de pe țesături. Acest lucru nu numai că îmbunătățește aspectul îmbrăcămintii, dar poate îmbunătăți de asemenea, mirosul și tesatura.
Cu toate acestea, fiecare detergent are o formulă distincta: unii detergenti profesionali se pot concentra în mod special pe indepartearea petelor în timp ce altii pot fi destinati păstrarii culorilor pure. Aveti intodeauna, in functie de hainele pe care le puneti la spalat, posibilitatea de a alege intre mentinerea culorilor si indepartearea petelor.
Pentru a avea certitudinea ca detergentul profesionist ales se va ridica la inaltimea asteptarilor este de preferat sa alegeti unul concentrat, cu putere de curatare mai ridicata, din care este nevoie sa puneti mai putin decat din cel obisnuit. Aceste tipuri de detergenti profesionali sunt mai economici si pentru a se foloseste o cantitate mica de produs cat si pentru ca apa folosita la clatire este mai putina, detergentul necontinand aditivi.
Nu trebuie sa va sperie faptul ca este concentrat, deoarece nu strica tesaturile si poate fi folosit in siguranta si pe tesaturi mai sensibile, diferenta simtindu-se financiar.

Discutii..

Am avut o discuţie lungă. Mi-a spus mai întâi că o clasă nouă, necunoscută şi neantologată sociologic, mahalaua sau lumpen-mahalaua, conduce de două decenii România şi că acest lucru nu va rămâne fără urmări pe generaţii. În general eram de acord. Am luat masa la un restaurant liniştit, am lenevit pe terasă şi ne-am plimbat într-o grădină publică. Soare insuportabil; o ciudată tensiune nervoasă în jur. Mai avem vreo speranţă?
       Răspuns vag al prietenului meu.
       Diverse clase au condus România. Aristocraţia nu s-a descurcat prea rău, a creat lumea formelor juridice şi administrative, când s-a inventat naţiunea. Apoi burghezia a consolidat statul. În fine ţărănimea a dat câţiva şefi, unii tipi onorabili, alţii jalnici (Ceauşescu), câţiva artişti, câţiva scriitori. După ’89 a venit rândul unei clase bizare. Nici nu-ţi închipuiai că există. N-a condus niciodată nici propria-i umbră. O clasă necunoscută, hibridă, nici rurală nici urbană, polimorfă şi nestructurată. Mahalaua. Asta însemnând: tot ce a răsărit, ca insert urbanistic, la centura oraşelor noastre, a fiecărui oraş al nostru, cum priveşti spre periferia lor, ocupând acum mai mult spaţiu decât oraşele, sfârşind prin a copleşi şi suplanta centrul.
       Suntem de douăzeci de ani conduşi de mahala. Comunismul a murit, dar mahalaua produsă de el conduce România; Ceauşescu e răzbunat. Şefii politici, lumea afacerilor şi mass-media – sunt cu toţii inşi fie de la mahala, fie cu reprezentări de mahala, iar între ei nu mai există nici o deosebire raţional perceptibilă. Se înţeleg perfect, de altfel, se simt din aceeaşi vână şi izolează spontan orice corp străin. Vin din aceeaşi mahala urbană a cartierelor muncitoreşti de periferie, inşi cu rufele şi sufletul spânzurate la geamuri, unde domneşte sordidul, amestecul, promiscuitatea şi acel soi de sălbăticie anarhic-amicală cu un unic principiu de existenţă: negocierea onoarei şi a legii. Rezultatul vizibil: între oricare şef politic de azi şi cetăţeanul omega nu mai există nici o diferenţă. Deschide televizorul: sunt toţi acolo, insultându-se, închipuindu-şi că vreunul e cu un milimetru peste celălalt. (Nu-l deschid.) Nu mai există oameni ‘bine’ şi oameni ‘de jos’, nu ţi se pare lucru bizar? (Ba da.) Mahalaua domină scena oriunde te-ai întoarce, iar asta explică trei sferturi din ceea ce ni s-a întâmplat, reputaţia noastră îngrozitoare, acum aproape sălbatic-subumană (destui se întreabă dacă suntem o specie de primate, ieşite dintr-un experiment nebunesc), în Europa, lunga serie, spectaculoasă, de eşecuri. Până la urmă, mahalaua a triumfat.
       Eu tac. El tace, soarbe cu paiul dn cutia de cola.
       E singura clasă care n-a avut de suferit fizic în comunism, care a avut numai avantaje. Jumătate din ţară s-a construit pentru ea. În închisori au intrat aristocraţia, marea burghezie cultivată, ţărănimea şi mica burghezie urbană, adică toţi acei care aveau un cod – social, etic, blabla. Mahalaua e pătura socială fără cod, zona de interstiţiu a aluviunilor. Naivii mai dau ochii peste cap, văzând în cuvântul ‘mahala’ acel hibrid nostalgic între ‘metoh’, personajele lui Caragiale şi balada bătrânului Paleologu despre respect şi cutume în Bucureştiul prăfos al cârciumilor vesele; dar aceea era mahalaua precomunistă a negustorilor, a unei cu totul alte lumi, de altfel jalnică şi meschină ea însăşi, în alt registru. Ethos-ul lumpen-mahalalei de azi e simplu: viaţa apare ca un bazar unde totul e negociabil, iar norma şi formele sunt glume. Fiecare ins de pe scenă, azi, are un părinte sau un bunic, sau părinţii şi toţi bunicii, la mahala, aşa cum înainte fiecare avea un bunic la ţară. Să te smulgi din această şapă de beton, de sub această lespede e aproape imposibil, se face cu un efort supraomenesc de dresaj cultural, susţinut de o chinuitoare şi absurdă voinţă de negare, pe parcursul unei vieţi. La douăzeci de ani după comunism, mahalaua e zidită în centru. E la putere, o are întreagă, este puterea – şi domină.
       Păşeam amândoi cu un aer straniu pe alee; pe lângă noi a trecut o haită de câini, cu şeful, un dulău cu ochii galbeni, scrutându-ne asasin. Există poate, am îndrăznit, scenarii în care lucrurile s-ar putea termina bine. Cum, mă întreabă el. Imaginează-ţi o variantă în care ţara asta ar ieşi bine şi s-ar perpetua istoric. Ia varianta cea mai bună. În chestia europeană, există o singură problemă pentru următoarele decenii: colonizarea islamică. Islamul ne colonizează; se-ntâmplă de mult, e sistematic şi e masiv. Noi n-am colonizat niciodată pe nimeni cum colonizează el azi. Asta fie se termină cu un conflict deschis (dacă e iniţiat de curajosul Israel – noi n-avem vlagă -, cu sprijinul american şi cu ruşii făcându-se că privesc în altă parte, şi instalarea unui fel de zid civilizaţional între noi şi Islam pe care să scriem ‘hic sunt leones’), fie cu treptata suplantare a populaţiei de suşă europeană, caz în care ne vom închina la minarete. Conflictul ăsta e unicul pe care-l avem, indiferent ce ni se flutură în faţă; se va regla cumva, destul de curând. Ce vom deveni? Pământ. E ceea ce vom reprezenta pentru Occident. Gândeşte-te, vom fi un fel de judeţ în Europa federală, cea adevărată, vreau să spun. Un departament. Departamentul de sud-est, partea cu munţi din stânga-faţă. Unde se vor găsi ultimii tipi albi şi creştini, cu o vagă cultură europeană de două secole (suficient pentru fundamente, totuşi). Vom fi buni pentru excursii, reşedinţe secundare şi vilegiatură. În rest, ce să însemne judeţul nostru, la Bruxelles sau în viitoarea capitală? Cum să reprezinte ceva? Cultural? Istoric? Economic? Cum? Prin ce ne-am putea distinge, când nici limbile provinciale nu vor mai exista? Să afirmăm ce? Cred că e lipsit de orice sens să fim naivi, am trecut prin atâtea. Rămânem ce-am fost înainte de a inventa naţiunea: peisaj. Asta în cazul, aminteşte-ţi convenţia noastră, în care lucrurile se termină bine…
       M-am despărţit de prietenul meu într-o dulce dispoziţie de înmormântare. L-am condus până la maşină. Locuia mai departe, într-un cartier curat, în mahalaua care devenise centru. Eu mai aveam puţin până acasă. Dacă mă grăbeam, puteam să evit haitele de câini şi de maşini întretăindu-se pe caldarm, în centrul oraşului, înainte de căderea întunericului. Mi-a sunat telefonul. Locuiam undeva, într-un loc, într-un an. Nu mai avea nici o importanţă.

Colinde romanesti

Vreau sa va povestesc astazi despre un articol pe care l-am descoperit pe un site dedicat tinerelor mamici si copiilor lor. Evident este un site ingrijit si foarte frumos realizat insa nu asta m-a fascinat la el ci continutul extraordinar de interesant cu articole calitative si pline de informatii care, cu sinceritate va spun, nu le-am mai gasit nicaieri adunate si sistematizate atat de bine.
Ca sa intelegeti la ce ma refer am sa va dau si voua adresa: mamicamea.ro si va invit sa cititi articolul ce vi se va deschide pe pagina. Este vorba de colinde, datini si obiceiuri de Craciun si Anul Nou adunate la un loc intr-o minunata colectie. De aici copii pot invata sa ureze cu sorcova sau sa mearga cu colindul in Sfanta seara de Craciun iar versurile invatate aici ii vor insoti toata viata. Totusi importanta acestor colinde este chiar mai mare, pentru ca, hai sa fim cinstiti, cati dintre noi mai au timp in ziua de azi sa deschida o carte de colinde ori sa caute pe internet o selectie de astfel de cantari de sezon pe care sa le dea mai departe copiilor lor.
Spre exemplu, din articolul de care va povesteam am aflat ca Jocul ursului este o traditie a colindatorilor din diverse regiuni ale tari care,  inainte de Craciun vin sa ureze:
Am venit la dumneavoastra
Sa ne primiti fata noastra ,
Daca bine si voiti
Ursul nostru sa-l voiti
Craciunul este una din cele cateva mari sarbatori de pe parcursul anului recunoscuta si apreciata de toata crestinatatea insa in ultima vreme semnificatia Craciunului a devenit una mai degraba laica, departata de credinta si de insemnatatea reala a acestei zile. Tocmai de aceea este de datoria noastra sa le oferim copiilor nostri o educatie care sa includa adevarata semnificatie a zilei de 25 decembrie iar colindele sunt o excelenta cale pentru a face asta. Spre exemplu, Jocul ursului este o traditie a colindatorilor din diverse regiuni ale tari care,  inainte de Craciun vin sa ureze:
Am venit la dumneavoastra
Sa ne primiti fata noastra ,
Daca bine si voiti
Ursul nostru sa-l voiti

Ireparabil

Speranţele în chirurgia estetică sau în cosmetica revoluţionară mi se par curioase. Pot să înţeleg corecţiile corporale, necesitatea lor. Dar ceea ce vei obţine nu e tinereţea. O femeie trecută prin tratamente cosmetice arată desigur ‘bine’. Pielea feţei e întinsă, cearcănele şi ridurile au dispărut. Totuşi ea continuă să-şi arate riguros exact vârsta, fără a părea măcar cu un an mai tânără. Numai femeile pot crede, victime ale unui secol de propagandă consumistă, că pot arăta fie şi cu o lună mai tinere. E o dorinţă pioasă. Nimeni nu arată ‘mai tânăr’; nu păcălim pe nimeni; tot ce poţi obţine de la viaţă e o aparenţă excelentă a vârstei tale.
       Inutil să adaugi că tinereţea nu se obţine întinzând riduri, fiindcă nu e un proces mecanic. O femeie de 25 de ani nu arată mai bătrână decât una de 20 pentru că i-au apărut riduri. Întregul ei chip a suferit o modificare. S-a instalat un fel de asprime, o umbră stranie pe chip, indelebil vizibilă, au dispărut prospeţimea, rotunjimea liniilor feţei, strălucirea ochilor, o anumită puritate a surâsului; faciesul în întregime e modificat, ca şi când întreaga persoană ar fi alta. Şi este…
       Pretenţia unei schimbări revoluţionare ar putea-o avea genetica, cu modificarea structurii celulare. Ceea ce va obţine va fi pesemne o relativă ‘îngheţare’ a noastră în timp, iar nu procesul reversibil. Cum stadiul în care ne vom găsi atunci va fi unul inevitabil jalnic, te poţi întreba cine din generaţiile vechi şi-ar dori să oprească timpul. În ce priveşte ‘estetica’, ne putem resemna, pare mai degrabă o cauză pierdută.
       Cuvântul ‘ireparabil’ e cel mai greu din lexic.

Larnaca, Cirpru

Cipru este o insula incantatoare cu o istorie interesanta, pentru prima data colonizata de greci. Astazi este una dintre cele mai populate insule ale marii Mediterane si totodata o destinatie turistica extrem de importanta.
De-a lungul timpului insula a cunoscut o serie de razboaie, cel mai recent fiind reprezentat de invazia Turcilor (care a avut loc secolul trecut). Capitala este Nicosia, iar o alta localitate extrem de importanta este Larnaca. Daca doriti sa ajungeti in Cipru, o puteti face atat pe mare, cat si cu avionul. Un foarte important aeroport este cel din Larnaca, catre care puteti cumpara bilet de la diverse agentii care vand bilete de avion Larnaca.
Cultura Ciprului este impartita in doua parti distincte si extrem de diferite. Pe de o parte avem cultura Greaca si cealalta este cea Turca. In ciuda conflictelor care au avut loc de-a lungul timpului intre greci si turci are loc totusi un schimb cultural intre cele doua comunitati.
Una peste alta Ciprul este un loc foarte interesant, atat din punct de vedere georgrafic, cat si din punct de vedere cultural.

Bizar

Lucrurile stau destul de bizar cu pesimismul şi optimismul istoric. Ce observi rapid e că niciodată previziunile pesimiştilor nu se împlinesc cu totul, şi niciodată simplificările optimiste nu s-au adeverit. Viitorul pare să ia de fiecare dată o a treia cale, neaşteptată, de neînţeles, care le înglobează pe cele două numai ca să le depăşească. Clar, profetismul e o afacere proastă. În anii ’50, delirul divinatoriu suna cam aşa: prin 2000 vom merge în Lună, maşini vor zbura prin oraşe etc., un soi de SF infantil. Nimeni n-a prevăzut că evoluţia va fi cu mult mai înceată – şi divergentă. Nimeni n-a prevăzut calculatorul, internetul. Telefonul mobil. Felul radical în care ne vor schimba vieţile. (Nici măcar n-au anticipat noţiunea, ideea de reţea mondială, zero.) Nici genetica, posibilul ei colosal. Nici sfârşitul epocii industriale. O mulţime de lucruri care par azi căzute din Lună, într-atât nu le anunţa nimic. Ce înseamnă să anticipezi o evoluţie, când nu ai nici o dată, nici un parametru real?
       Dacă te uiţi la profeţiile de azi (ecologism, ‘încălzire globală’, tot tacâmul), cred că poţi surâde liniştit. Nu e vorba că va fi mai rău sau mai bine. Va fi… diferit, asta e tot. Incomprehensibil. Nu pot uita câte teorii s-au prăbuşit în câteva decenii, câte nume mari au dispărut, dumnezeule, fără urmă. Dacă pariezi pe longevitate, merită s-o faci numai din plăcere sadică, să vezi surprizele bizare pe care le conţine viitorul. – Totdeauna m-a enervat un pic obsesia sănătăţii şi longevităţii, pornită din America şi cucerind azi tot Occidentul. ‘Pentru ce te păstrezi – îmi venea să-i spun câte unui adept al unui regim sportiv, al unei miraculoase diete -, urmează să produci vreo operă? E minunat că trăieşti mult: dar în vederea a ce?…’ Azi râd mai puţin de asta. Oamenilor le-a mai rămas, măcar, plăcerea sadică a surprizelor bizare, au un motor de existenţă. Simt poate, din instinct, că asta le rezervă viitorul şi ţin oarecum să fie de faţă. Longevitatea e un fel de victorie; colectezi ruine. Şi toţi se roagă să aibă sănătate, să-i vadă pe ceilalţi murind.

Mega moleseala..

Dat fiind ca sunt intr-o stare de mega-moleseala, m-am hotarat sa scriu ceva. Dar acest ceva nu este nimic prea interesant sau ceva ce doar eu puteam scrie (a se intelege vreun fapt din viata mea, si nu cat sunt eu de geniala) …de vina e tot moleseala.

O sa va prezint un nene care canta misto. Probabil multi il stiti din Kings Of Convenience, sau din The Whitest Boy Alive, sau poate din piesa aia cu Royksopp. Erlend Øye este. Mie-mi place, ma relaxeaza si imi da o stare de bine. Seamana cu KOC si atunci cand canta solo, doar ca e ceva mai electro. N-am chef sa caut date despre el and all that shit. Si daca vreti un alt motiv pentru care nu le scriu: n-am chef…a…am mai scris asta. Oricum, merita sa ii dati o ascultare, doua, trei, patru, cinci, sase…N … [(N+1)xN]/2

Pentru ca meritam...

Pantofii... Ce poate fi mai frumos decat sa fii o femeie ratacita intr-un magazin de pantofi. Eu personal cred ca as putea petrece ore uitandu-ma analizand, proband , asortand... Sunt prea multe tipuri de pantofi , modele si culori, prea multe modele pe care ar trebuie sa le avem si la care visam. In acest post mi-am propus sa fac o mica lista a pantofilor de dama care nu trebuie sa lipseasca din nici o garderoba.
• Balerinii - Pentru ca sunt comozi si se adapteaza aproape oricarui tip de imbracaminte si activitate. Pentru ca poti sa ii gasesti in orice culoare, material sau design
• Sandale practice de oras - Preferatele mele sunt cele cu talpa joasa si bretele sutiri.
• Pantofii negri clasici -  Fie ca ii preferi cu varf ascutit sau bot rotund, sunt in mod sigur un element ce nu trebuie sa lipseasca din nici un dressing. Sunt perfecti pentru munca, la un costum sau un sarafan.
• Cizme cu toc cui - Pentru zile ploioase de toamna sau de iarna in care vrei sa iti fie cald si sa fii stilata in acelasi timp. Nu strica sa ai o pereche si cu toc jos, pentru zilele ca ai mult de mers, sau pur si simplu nu ai chef sa te sui pe tocuri.
• Cizmele de cauciuc - Pentru ca nimanui nu ii place sa isi strice incaltamintea sau sa se ude la picioare atunci cand ploua.
• Espadrilele – perfecte pentru iesirile la iarba verde din timpul verii
• Pantofi de seara - Iesitul iti da posibilitatea sa fii tu fara reguli sau limite, asa ca cel mai bine e sa iti cumperi o pereche de pantofi care sa se potriveasca personalitatii tale.
• Botinele - Ultimele dar nu cele din urma in opinia mea. Sunt practice si stilate, iar eu pur si simplu m-am indragostit de ele.
Lista ramane deschisa pentru completari asa ca sunteti bine venite sa spuneti ce pantofi de dama considerati ca nu trebuie sa lipseasca din garderoba voastra.

OmG

Ieri mi-am scos noul album Placebo. Inainte sa-l ascult vazusem deja pe last.fm pareri, care nu-s tocmai bune…defapt daca m-as fi luat dupa pareri, albumul e naspa rau, pentru ca respectivele pareri veneau de la fani…gen…megafani!! Ma rog, m-am pus sa-l ascult. Intai mi-a placut. Apoi, azi, am incercat sa-l ascult din nou…dar n-am reusit sa acult mai mult de 2 minute din fiecare piesa. Desi is vreo 2-3 catchy, (de exemplu “Ashtray heart”) pana la urma te saturi sa le asculti, si revii la alte albume mai bune de-ale lor…Oricum, abia astept concertul! Si sunt absolut sigura ca piesele noi vor suna foarte bine live!! + ca vor canta si piese mai vechi..Yayyy!

E o explozie de albume noi lunile astea. Dupa ce am asteptat un an intreg IAMX-kingdom of welcome addiction (care, apropo, este sublim, *try it* peste asteptari..care erau oricum foartefoartefoarte mari) Acu toata lumea scoate albume noi…The Prodigy, Lily Allen, Manic Street Preachers, Paolo Nutini, Coldplay tot cu Viva la Vida doar ca varianta in concert 8-| si altele… uffff 8-> Pe urma mai e Bestfestu, Peninsula unde imi doresc cu ardoare sa merg, dar nu stiu de-mi va iesi! Macar un The Prodigy, Parov Stelar si un NIN sa vad…oofff si The Killers…In fine, I am a music addict and I know it

Doriti sa inchiriati o masina cu livrare-predare gratuita ?

Acum acest serviciu este posibil. Multe companii din tara au dezvoltat pe domeniul online servicii complete de inchirieri auto.
Completati formularele online de rezervare si va vor contacta (in majoritatea cazurilor via e-mail) pentru a va prezenta ofertele lor de rent a car.
 Introduceti in formular doar date corecte si complete. In caz contrar, majoritatea firmelor va vor solicita sa repetati trimiterea formularului.

Va atentionam ca de sarbatori si in perioadele de sezon (mai ales vara), este recomandat sa plasati o rezervare cu cat mai mult timp inainte pentru a putea fi onorata.
Piata firmelor de inchirieri masini este una dinamica, iar firmele de rent a car Bucuresti sunt cunoscute pentru ca tin pasul cu ea oferind clientilor un pachet complet de servicii de inchirieri masini in acord cu ultimele tendinte din domeniul rent a car, transfer aeroport, respectiv transport excursii.

Firmele care ofera masini de inchiriat ieftine in Bucuresti pentru persoane fizice sau juridice sunt prezente online cu o gama variata de oferte. Acestea  au inclus fara taxare in plus si livrarea/predarea masinii la domiciliul solicitat in conditiile in care aveti toate actele trimise firmei rent a car alese.
 Autoturismele pot fi inchiriate pentru deplasari turistice sau de afaceri in Romania sau oricare alte destinatii din Europa. Tarife de inchirieri masini sunt minime, si  trebuie sa le comparati periodic cu cele ale concurentei rent a car pentru a va garanta cele mai bune servicii de inchirieri Dacia Duster si cele mai mici preturi rent a car.
Procesul de rezervare a unei masini este foarte simplu. In doar cateva minute dupa completarea formularului de regula, veti primi un mesaj care contine toate informatiile de care aveti nevoie, si dupa caz eventual o confirmare a rezervarii.
 In anumite cazuri vi se va cere sa trimiteti o copie a permisului de conducere, pentru ca la data livrarii masinii, reprezentatii companiilor de inchirieri sa vina cu contractul direct.

Base, Crin, Geoana sau principele?

Tot ma uit de ceva vreme la diferite talk-showuri, care discuta si analizeaza viitoarele alegeri prezidentiale, care urmeaza sa aiba loc la toamna. Ii critica pe toti, in special pe Base, cu gafele lui si mai ales acum, cand a facut greseala cu legea promulgata; unele sunt pro Geoana, altele sunt pro C. Antonescu, dar marea majoritate si ceea ce e cel mai important, e ca in afara de TVR1, cam toti s-au intors impotriva lui Base. Nu ma stiu foarte bine la politica. Nici nu vreau asta. Ca ce se intampla la noi e spectacol, fratilor. Dar sunt si eu curios sa vad pe cine veti vota voi la toamna. Asa ca o sa pun un poll si va rog sa votati sa vad si eu cum gandeste lumea acum. Merci anticipat. Si promit ca e singura tenta politica din acest blog. Ever!

Lista de bune practici in manuirea si mentinerea unui stingator

Atunci cand vorbim despre stingatoare (auto, pentru casa sau industriale), vorbim automat de avantajele si de siguranta pe care acestea le ofera, dar si de o serie de riscuri la care utilizatorii lor se expun in timpul actionarii aparatelor de stins incendii.

Tocmai de aceea, randurile urmatoare vor contine o lista de bune practici in folosirea stingatoarelor de incendii, precum si o lista cu ce anume nu trebuie facut in niciun caz si care sunt  lucrurile care trebuie evitate.

Asadar, lucrurile recomandate in manuirea aparatelor de stins incendii sunt:

•  1.citirea si intelegerea manualului de instructiuni;
•  2.verificarea stingatoarelor o data la 30 de zile;
•  3.mentinerea unei distante sigure fata de foc in timpul folosirii extinctoarelor;
•  4.intreruperea curentului electic, inainte de a folosi extinctorul, mai ales in cazul in care acesta este cu apa;
•  5.punerea unor semne care sa indice locul unde este depozitat stingatorul;
•  6.reumplerea lui ori de cate ori a fost folosit, chiar daca continutul nu a fost golit in intregime
•  7.depozitarea lui intr-un spatiu liber sau intr-un dulap la care se poate ajunge usor in situatii de urgenta;

Totodata, nu se recomanda sau este interzis/a cu desarvarsire:

 1.ca in situatia in care nu se cunoaste natura focului, extinctorul sa fie folosit (mai ales in situatia in care acesta nu este universal);

 2.folosirea aparatelor de stins incendii cu incarcatura compusa din dioxid de carbon in spatii inchise;

 3.folosirea stingatoarelor bazate pe apa in cazul incendiilor provocate de scurt-circuitul unor instalatii electrice sau de catre combustibili;

 4.tintirea catre flacari in timpul manuirii aparatului de stins;

 5.lasarea dispozitivului pe mana copiilor;

 6.depozitarea lui in zone neaccesibile, mai ales daca destinatia lui este publica.

Respectand toate aceste reguli, pagubele produse de foc in cazul unui incendiu vor fi minimizate, iar cu putin noroc, nu vor exista pierderi de vieti omenesti si nici locuintele/cladirile nu vor fi distruse in totalitate

Tractari auto non-stop

In lumea aceasta in care traim au inceput sa domine masinariile, cele mai multe sunt autovehiculele. Unul din patru romani are un carnet de conducere + o masina, fie ea o dacie veche sau fie ea un BMW X6. Nu conteaza ce masina ai ca daca se strica tot pe loc stai. De exemplu plecati undeva la o plimbare cu masina si sunteti departe de oras si masina va lasa (se strica), incercati sa o porniti incercati toate metodele si nimic. Nu cunoasteti pe nimeni asa ca aveti nevoie de o firma de tractari auto care sa va tracteze masina pana la un service apropiat. Firmele acestea nu sunt foarte scumpe si sunt foarte utilizate in ultima perioada la diferite tractari de masini ,fie polittia cand ridica o masina parca ilegal fie tractarea unei masini care s-a stricat sau poate chiar transportarea unei masini cumparate din alt oras in orasul din care esti.

Din curiozitate pe internet sunt foarte multe firme de acest gen si mai ales in Romania. In Bucuresti sunt cele mai multe acolo fiind cartierul general cum s-ar zice, si din Bucuresti sunt raspandite sedii prin toata tara. Firmele de tractari auto Bucuresti nu sunt foarte scumpe si pretul pentru un kilometru in afara localitatii nu este nici el exagerat. Am vazut din curiozitate pe un site ca pretul este de 100 RON in Bucuresti si de 1,5 ron/km in afara acestuia. Pentru serviciile pe care le fac preturile nu sunt foarte mari in comparatie cu alte tari in care preturile sunt mult mai mari.