Jeleu din vezica urinara a pestelui. Victorienii au dat lumii o multime de lucruri. Husele de la pian, progresele uriase din domeniul instalatiilor sanitare, ideea de divort si maritis nu neapart cu sotul. Insa au ramas in istorie si pentru bucataria foarte avansata si diferite mancaruri pe care nu multi le suportau. De exemplu, au folosit vezica urinara de la sturioni ca sa faca un jeleu deosebit de bun, cel putin asa se spunea in epoca. Procedeul presupunea izolarea unei substante speciale din vezica urinara, care era folosit pe vremuri in fabricarea lipiciului-in Anglia era un ingredient pentru prepararea mancarurilor inca din secolul al XVIII-lea. Astazi mai este folosit pentru a face anumite sortimente de bere si vinuri, si chiar berea Guinness. Substanta atat de speciala din vezica sturionilor actioneaza ca o gelatina sau o pectina si „coaguleaza” orice lichid, schimbandu-i aspectul. Ca sa faca celebrul jeleu, victorienii fierbeau substanta extrasa din vezica urinanara a sturionilor cu apa, zahar, sucul de la o lamaie proaspata si fructe. A durat ceva pana sa se obtina jeleul perfect, insa ce nu face omul pentru niste dulciuri dupa care sa te lingi pe buze.
Muktuk. Pentru oamenii care locuiesc in Artica, oceanul este principala sursa de mancare. Oamenii vaneaza ce apuca, pesti, balene, foci. Muktuk este un fel de mancare mai deosebit facut din piele de balena cu un strat de grasime pastrat. Pielea de balena e considerata deosebit de gustoasa, alaturi de narval si morun. Poate fi consumata sarata, proaspata, fripta, murata. Pielea de balena are gust de nuci si e aduce putin cu guma de mestecat. Muktuk se gaseste in mai toate dietele traditionale, pentru ca are un continut urias de vitamina C, prevenind scorbutul. Mai toti localnicii dimprejurul Oceanului Arctic au felul lor de a consuma muktuk, insa in ultimii ani consumul s-a redus pentru ca tinerele generatii se tem de toxinele din ocean, foarte concentrate daca ne gandim la fauna marina.